Friday, August 07, 2009

Iubirea...

M-am indragostit
E singurul sentiment pe care-l am
Si ma face implinit
Sunt fericit cand de tine m-am indragostit.

Cand te privesc
Parca innebunesc
Am invatat doar pe tine sa te iubesc
Vom fi fericiti, asta pot sa-ti demonstrez.

Nu mi-e teama de-am sa te pierd
Mi-e teama ca nu am sa inteleg
Ce te va determina sa pleci
Langa mine sa nu mai fi, pe veci.

Ma cunosti prea bine
Nu am sa ma plang vreodata
De-mi este rau sau bine sa ma laud
Nu am chef sa dau din palme, sa aplaud.

Iubirea noastra e tot ce se merita
Sa ne demonstram noua in primul rand
Cat de fericiti suntem iubind
Ne avem unul pe celalalt, avem totul.


2 comments:

Anonymous said...

Nu pot sa scriu in cuvinte ce simt cand citesc aceasta poezie...E dragostea ta,e iubirea ta.O iubire sincera,pura,care te implineste.Dai totul pentru ea.Dar daca nu vei primi la fel in schimb?Vei suferi in tacere.Nu vei cauta explicatii.Din nou aceasta interiorizare,parca vrei sa te inchizi in tine cu suferinta ta.Poate te caracterizeaza,pentru ca am mai intalnit acest lucru in poeziile tale.Pentru o iubire sincera,pura merita sa te exteriorizezi.Nu intotdeauna spui "bine ca s-a terminat ca oricum nu mergea".Si daca o spui o faci sa-ti alini suferinta pentru ca im momente din alea nu realizezi acest lucru.

Der Professor said...

Sa suferi in tacere e oarecum mai bine cateodata. Ma uit si ma uimesc de suferintele altor persoane, de fapt nu le place cand sufera si exteriorizarea poate fi de mai multe tipuri. Eu nu vreau sa ma incadrez in nici unul dintre ele. Raman eu si cu suferinta. Raman eu si amintirea in final.
Dumnezeu a facut un "drum" pentru fiecare, daca nu disperam ne arata calea cea buna, cand disperam apucam in "dusmanie" ceva ce n-o sa ne faca bine.
Mi-am zis cateodata in sinea mea: "bine ca s-a terminat ca oricum nu mergea", chiar inainte sa inceapa o relatie... Dupa ce a inceput am zis ca e bine sa incerc, dar nu am regretat nimic din ce am trait.

Friday, August 07, 2009

Iubirea...

M-am indragostit
E singurul sentiment pe care-l am
Si ma face implinit
Sunt fericit cand de tine m-am indragostit.

Cand te privesc
Parca innebunesc
Am invatat doar pe tine sa te iubesc
Vom fi fericiti, asta pot sa-ti demonstrez.

Nu mi-e teama de-am sa te pierd
Mi-e teama ca nu am sa inteleg
Ce te va determina sa pleci
Langa mine sa nu mai fi, pe veci.

Ma cunosti prea bine
Nu am sa ma plang vreodata
De-mi este rau sau bine sa ma laud
Nu am chef sa dau din palme, sa aplaud.

Iubirea noastra e tot ce se merita
Sa ne demonstram noua in primul rand
Cat de fericiti suntem iubind
Ne avem unul pe celalalt, avem totul.


2 comments:

Anonymous said...

Nu pot sa scriu in cuvinte ce simt cand citesc aceasta poezie...E dragostea ta,e iubirea ta.O iubire sincera,pura,care te implineste.Dai totul pentru ea.Dar daca nu vei primi la fel in schimb?Vei suferi in tacere.Nu vei cauta explicatii.Din nou aceasta interiorizare,parca vrei sa te inchizi in tine cu suferinta ta.Poate te caracterizeaza,pentru ca am mai intalnit acest lucru in poeziile tale.Pentru o iubire sincera,pura merita sa te exteriorizezi.Nu intotdeauna spui "bine ca s-a terminat ca oricum nu mergea".Si daca o spui o faci sa-ti alini suferinta pentru ca im momente din alea nu realizezi acest lucru.

Der Professor said...

Sa suferi in tacere e oarecum mai bine cateodata. Ma uit si ma uimesc de suferintele altor persoane, de fapt nu le place cand sufera si exteriorizarea poate fi de mai multe tipuri. Eu nu vreau sa ma incadrez in nici unul dintre ele. Raman eu si cu suferinta. Raman eu si amintirea in final.
Dumnezeu a facut un "drum" pentru fiecare, daca nu disperam ne arata calea cea buna, cand disperam apucam in "dusmanie" ceva ce n-o sa ne faca bine.
Mi-am zis cateodata in sinea mea: "bine ca s-a terminat ca oricum nu mergea", chiar inainte sa inceapa o relatie... Dupa ce a inceput am zis ca e bine sa incerc, dar nu am regretat nimic din ce am trait.