Viteza iubirii...

           Am promis ca nu voi mai spune nimic legat de relatia mea. Dar as vrea sa spun totusi ceva, mi se pare nebunesc si placut. Acum fiecare intelege ce vrea. Seara de sambata, asta era in week-end. Am plecat de acasa cu gandul sa ne plimbam pe undeva. Sa putem parca masina si sa ne obosim picioarele. Dar de unde, a luat si cheile de la masina ei si mi-a spus : “Hai sa facem o liniuta.”… Rad si … “Daca asta vrei tu, sa ne alergam cu masinile prin oras e ok.” … Am urcat amandoi in masini. Eu, intr-una bucata masina autohtona, ea, intr-o “caruta” cu multi cai putere, made in de. Am “alergat” impreuna cu masinile prin oras. Este nebunesc, dar si placut. Cred ca am “pedalat” pana pe la 24:00. Partea interesanta a fost cand am iesit cu masinile din oras in speranta ca intr-adevar facem o liniuta pentru a vedea cine invinge… La un moment dat m-am speriat, eu aveam 130 km/h, ea deja ma depasea virtiginos… Teama a venit cand deja avea o distanta majora. Am sunat-o: “Iubita, esti o soferita deosebita, m-ai intrecut. Hai sa facem un popas.” … Opreste si-mi zice: “E ca ti-a fost teama?” … “Pai, la cat aveam eu la ora tu deja trebuie sa fi avut cam 140-150 km/h.” … “Aveam 155 km/h, dar mai putea masina.” … “Te cred, dar hai sa recunoastem ca esti o invingatoare si sa incercam sa mergem cu o oarecare limita pe sosea in noaptea asta.” … “Bun, hai sa mergem.” … Am ajuns la destinatie pe la 02:45.
            A mai fost si ziua de duminica, dar nu mai zic nimic de ce a fost si cum a fost…
        Eu doresc curiosilor, cititorilor si tuturor care stiu sa iubeasca multa fericire si iubire deplina…

Sa traim,
Sa imbatranim,
Fericiti sa fim
Dragostea s-o implinim.