… Revin …
Sa terminam acea superba zi…
Ne hotarasem sa plecam. Destinatia – Slanic Moldova. Urcam in masina, conduce Marci. Tragem al benzinarie pentru a alimenta si apoi la drum cu gandul sa iesim cat mai repede din zona orasului. Eu, in dreapta soferului schimbam muzica. Muzica de antren si voie bune. Incepusem cu totii sa cantam de bucurie ca am lasat orasul in urma. Era o veselie totala in masina, cred c-o simteau sau auzeau si cei care ii depaseam, Marci rula cu ”doar” 140 km/h. Era un soare placut si o vreme frumoasa pentru drumetie. Nu sunt un imaptimit al mari, al litoralului. Imi place muntele si cand simt nevoia sa plec acolo plec. Suna telefonul : “Alo ? ”… ”Buna ! Ce faci ?” … ”Suntem pe drum spre munte.” … ”Vroiam si eu la munte !. ”Fata, nu ai fi vrut sa mergi. Si oricum nu stiu ce dorinte ai tu din moment ce ne cunoastem de 2 zile.” … ”Cum adica ce dorinte am?” … ”E clar ca vreau sa fiu cu tine…” … Rad… ”Bine…Hai ca ne auzim cand ajung acolo. Nu fi suparata. Bine ? ” … ”Bine. Promiti sa ma suni ? ” … ”Da, promit.” … ” Ok, drum bun.Pa.” … ”Merci.Pa”…
Era un telefon de curtoazie. Am incheiat cu bine conversatia. E placuta persoana de la celalalt capat al telefonului. O sa-mi tin promisiunea si am s-o sun. Mereu mi-am tinut promisiunile.
Ajungem intr-o parcare, lanaga o padurice. Placut loc, nu as putea zice superb, dar placut, era bine, racoare si liniste. Tragem repede in piept cate una bucata tigare de caciula, bem cate un pahar de suc (cafea) si pornim la drum. Gandul evadarii… Dupa cateva orase prin care trecem in viteza fara sa ne pese ce au ei acolo ce oras a fost, etc… ne apropiem de statiune. Eram in ”elementul” meu… Cunosteam statiunea. Am parcat masina si am cautat o terasa unde sa putem ”imbuca” ceva d-ale gurii. Acum, dupa masa, am vrut doar sa simtim din plin aerul curat de munte, sa ne plimbam in linistea care exista in statiune. Restul ramne in suflet si in momentele noastre din ziua de duminica… Ups, era sa uit… Am sunat-o, i-am zis ca am ajuns cu bine si ca ne gasim mai pe seara cand ajungem in oras. Da, vroiam sa ma gasesc cu ea. Eram putin suparat ca nu am luat-o si pe ea. Cum intotdeauna exista un dar, cu siguranta data viitoare n-o mai las acasa.
A fost o zi de duminica. La fel de bine putea sa fie si o alta zi, poate de marti sau joi sau oricare. Cert e ca distractia a fost pe masura acelei zile.
Of, si trebuia sa ne mai si intoarcem in oras. Am avut o zi din plin. Cu tot ce era: bucurie, zambete, etc.
Eu eram ocupat cu … volanul. Asa urma sa se incheie ziua.
Sa auzim numai de bine. Restul e placere.
Cu bucurie in suflet
Simt ca traiesc din nou
Viata imi curge-n vene
Fericirea-mi spune ce-i bine...
Ma distrez din plin
Zambesc doar ca-mi este bine
Daca rad sunt fericit
Daca se aud hohote am impliniri...
astept hohotele sa vina...
1 comment:
Post a Comment